Ulei de cuticule – check

Betisoare din lemn pentru indepartarea cuticulelor – check

Pila profi – check

Si ajungem la capitolul base coat. Dupa ce am stat vreo cateva minute la raionul OPI dintr-un magazin Sephora, o vanzatoare a venit sa imi ofere ajutor si expertiza. I-am zis ce am nevoie si mi-a recomandat din inima produsul 3 in 1: baza, top si intaritor. Desi aveam nevoie doar de baza, am zis ca e afacere, domnule, si am nevoie de acest minunat produs. Am platit vreo 70 de lei la casa pentru el si m-am dus acasa fericita sa il testez.

Ce am aflat: baza sigur nu e, pentru ca nu se lipeste a naibii oja (tot de la OPI) nici sa o rog. Abia pe la al doilea strat se intrevede luminita. Era ca si cand as fi incercat sa colorez cu acuarele o portiune data cu ceara. Bun, ma chinuiesc, reusesc, iese o minunatie de manichiura in trei straturi, acu sa dau din nou pentru a ma bucura de calitatile de top coat ale produsului. Nicio diferenta estetica: nu tu luciu, nu tu nimic, dar timp de uscare prelungit peste rabdarile mele. Nu cred ca mi-a rezistat doua zile manichiura si avand “experienta” cu topul pentru uscare rapida (nu spray-ul) stiu ca un top de la OPI chiar poate sa prelungeasca viata manichiurii.

Sambata, m-am dus inarmata cu spray-ul de la OPI, mai ales ca eram ultima programare si nu vroiam sa asist la curatenie. Chin, gadilat, spray Rapidry si dupa un minut mi s-a nazarit mie sa plec, nu de alta dar femeia de serviciu ma privea ca pe un obstacol. Picior inserat suav, pedichiura intacta. It’s a miracle!

Singurul dezavantaj: costul al naibii de piperat: cam 70 de lei.

Cu timpul, tehnologia a avansat suficient de mult incat sa nu mai fiu nevoita sa apelez la tertipuri ca cele de odinioara. Timpul insuficient si comoditatea reprezinta astazi doua motive puternice pentru care intotdeauna imi aleg produsele cu grija, cautand in primul rand posibilitatea de a face mai multe lucruri deodata. In cazul mascarei, alungire, volum, curbare…hmm, toate intr-unul singur era destul de greu de crezut. Ei bine, iepurele a sarit de acolo de unde ma asteptam mai putin si mi-a asezat in trusa de make-up mascara Avon SuperShock. Cu o perie ciudata la prima vedere, groasa si foarte bogata, cu un pigment de un negru intens si un aplicator extrem de sensibil, produsul chiar reuseste sa le faca pe toate. Ce e si mai interesant e ca reuseste sa lase impresia unor gene mult mai lungi si mai dese fara a crea implicit si aspectul acela total insestetic de “paianjen” (gene lipite, cu particule e mascara stranse la capatul lor). In plus, nici costul nu e unul care sa lase buzunarele goale: in jur de 20 ron.

Sincer, in momentul asta in cutia cu produse de make-up mai am o mascara de la Boots si alta de la Sephora (ambele apartinand unor branduri mult mai scumpe). Cu toate astea, vor sfarsi probabil daruite sau pur si simplu nefolosite pentru ca SuperShock chiar imi ofera ceea ce imi doresc de la un astfel de produs.

Nu acelasi lucru se intampla si in cazul fondului de ten Vichy Normateint. In primul rand, gama de nuante aleasa este una extrem de nefericita. Indiferent de cat de inchis sau deschis l-ai alege, tonurile bat inspre galben sau nisipiu ceea ce nu poate duce decat la un aspect bolnavicios, nesanatos, “de plastic”. Apoi, desi este foarte fluid (poate prea lichid) procesul intinderii are rezultate dezamagitoare.

Cu sau fara baza de machiaj, cu sau fara crema hidratanta inainte, fondul de ten se incapataneaza sa lase urme, pete si dungi total inestetice. Practic, este absorbit atat de rapid incat efectiv nu mai ai timp sa il uniformizezi. Ironia este cu atat mai mare cu cat Vichy il promoveaza ca pe un produs “anti-imperfectiuni” si culmea, mie mi se pare ca e tocmai pe dos: nu ascunde defectele, ci le provoaca

Pana de curand machiajul de dimineata era dificil tocmai pentru ca incepea prost de la baza. Avand un ten mixt, toata zona T era lucioasa, grasa si greu de matifiat. Mai mult, cateva ore mai tarziu, pudra si fontul de ten nu mai rezistau atacului sebumului si iar “straluceam” (iar in cazul asta din pacate sensul cuvantului nu e nici pe departe unul pozitiv). Acum 2 saptamani insa, o prietena mi-a recomandat sa incerc Bioderma Sebum Mat si…wow! Este ideal pentru persoanele care se confrunta cu aceeasi problema a tenului. Se intinde foarte usor (e sub forma de gel), intra imediat in piele, uniformizeaza si pregateste pielea pentru make-up. E drept, spre dupa-amiaza  efectele ei nu mai sunt la cote maxime dar oricum, prin comparatie, situatia este mult imbunatatita.

Nu stiu daca sunt creme mai bune menite sa rezolve problemele tenului mixt, dar cu siguranta dintre cele incercate de mine, la asta ma voi opri pentru multe vreme de acum inainte.

Tenul meu este mai luminos si mai fresh de cand folosesc Sensibio. Si nu glumesc!

Setul format din demachiant si crema de fata costa 49 lei.

Nu are rost sa trec in revista toate promisiunile despre cat de bine imi va arata tenul dupa folosirea repetata a produsului. Sincer, nici nu cred in formularile oamenilor de PR. Asa ca, sa incercam crema (zic!). De-zas-tru!!! Totul a inceput la maxim o ora dupa aplicarea cremei cand am simtit mancarimi in jurul pometilor. Trei ore mai tarziu zona se inrosise deja iar seara era inundata de bubite mici si ingrozitor de enervante. Nici macar nu mai arata ca o simpla iritatie ci mai degraba cu o boala de piele. Oribil! Acum, nu are rost sa arunc cu pietre dupa o experienta nefericita. Desi nu am avut niciodata alergie la niciun produs cosmetic (si credeti-ma, nu m-am ferit de tot felul de experimente) am zis totusi sa i-o fac cadou mamei ca poate are parte de alte efecte. Supriza, i s-a intamplat exact la fel (doar ca la ea nu a fost la pometi, ci inspre barbie).

Asadar, intreb: nu e oare mai bine sa mai reduca din cheltuielile pentru evenimente grandioase si endorseri cu pretentii si sa realoce banii in testarea produselor? N-as vrea sa fiu carcotasa dar zau ca uneori luxul se plateste scump (si din pacate, nu ma refer la bani)!

Desi sunt fan declarat (in scris) OPI, noul produs m-a dezamagit. M-a foarte dezamagit, m-a cel mai dezamagit. Nic’s Stick (ce porno suna) promitea ca se aplica usor, se ususca rapid si ca rezista pe unghii. Oh well, nu-i chiar asa. “Carioca” nu permite intinderea ok a a ojei. In plus, nu prea ai cum sa dai la baza unghiei fara sa te manjesti din cauza pompitei speciale care necesita cateva butonari ca sa impinga oja pana in varf. Si atunci e deja prea tarziu, pentru ca se secreta o cantitate mult prea mare de culoare cu risc mare de deversare. Second, nu rezista. Da’ deloc. Dupa juma de ora, deja disparuse de la varfuri, iar dupa un dus, imi era rusine de manichiura mea. De  uscat se usuca rapid, da’ cand trebuie sa iti refaci manichiura de trei ori pe zi, nu te mai incanta avantajul asta. In plus, culoarea de pe ambalaj nu prea avea de-a face cu nuanta de pe unghii. Pretul e si el piperat: 60 de lei in Sephora pentru 4 mililitri amarati.

Verdict: raman la oja normala OPI sau imi cumpar un set de carioci.

Avand avantajul unei texturi extrem de placute e gandita in asa fel incat sa nu fie nici prea grasa, copiind nepermis de mult textura naturala a untului, dar nici prea “apoasa” asemeni lotiunilor obisnuite. Imaginati-va o crema care va mangaie, care e absorbita relativ repede si care lasa in urma ei senzatia tactila a “pielii de bebelus”. Imbogatit cu mici particule care se dizolva in timpul masajului, produsul ajunge sa semene delicios de bine cu o spuma extrem de fina. In plus, e disponibil intr-o gama destul de larga de arome (preferata mea e de departe cea cu miros de ciocolata): creme brulle, fructe de padure, menta, lime, cocos, green tea etc. asa ca oricat de exigente ati fi, e aproape imposibil sa nu se apropie macar una dintre ele de gusturile voastre. Mai mult, aroma ramane impregnata in piele aproape la fel de mult ca un parfum (daca o folositi dupa dusul de seara cu siguranta si a doua zi veti mai simti inca mirosul cremei).

Pretul este accesibil, aproximativ 45 lei, o cutie fiind de ajuns pentru 8-10 utilizari (daca nu lasati nici un centimetru din corpul vostru sa tanjeasca nedreptatit dupa beneficiile ei). Pe scurt, daca ar fi sa fac un top al celor mai bune produse incercate/ folosite de mine de-a lungul timpului, untul Sephora ar fi pe podium.

Spun asta pentru ca, dintr-o pura intamplare (trebuia sa particip la un eveniment plecand direct de la birou si imi uitasem trusa de make-up acasa) am ajuns sa imi cumpar un dermatograf Ada. Tocmai pentru ca era o solutie de urgenta nu m-am gandit sa dau pe el mai mult decat o cerea situatia in sine. Pe scurt am “investit” fix 2 lei. Rezultatul a fost surprinzator: e moale, nu zgarie, intens, usor de manevrat si culmea, nu se intinde. Bineinteles ca nu face minuni pe care fie vorba intre noi, nu le fac nici cele mai celebre marci. Nu ramane negru-abanos toata ziua si nici nu se incapataneaza sa se “tina” de pleoape daca uit de el si ma sterg cu mana la ochi. In schimb, face tot ceea ce se presupune ca ar trebui sa faca orice creion dermatograf.

Am avut sansa sa folosesc si branduri faimoase (de la Avon pana la Dior). Concluzia? Ada nu si-a pierdut nici acum locul din trusa mea de machiaj.